Din păcate, din motive neprevăzute, în ultimele zile n-am avut internet (evident, am dormit pe sub mese într-un club ).

Dar revin diseară. Puţintică răbdare până atunci.

Update: Voi nu sunteţi normali… 93 de likeuri?

Tocmai de aceea şi pentru că sunt multe nelămuriri aici pe blog, uite câteva clarificări.

Rimel.ro este hobby-ul meu, unul foarte drag. Cred că asta reiese clar din cele 150-200 de postări pe lună. Însă şi eu am un job full-time şi nu fac un secret din faptul că nu sunt full-time blogăr. Deci tot ceea ce fac aici o fac în timpul meu liber.

Am avut la un moment dat ajutor însă din motive care nu ţin de mine am rămas din nou singur. Între noi fie vorba, pe de o parte îmi doresc să am ajutoare, pe de altă parte e greu să găseşti pe cineva care să prindă din mers stilul Rimel. Cert este că împreună cu echipa care a luat blogul sub aripa sa plănuim o consolidare. Deocamdată suntem în stadiul în care explorăm posibilităţile, punem ideile în discuţie.

Şi deşi nu vreau să sune a laudă, Rimel este unul dintre puţinele bloguri de top care este întreţinut de un singur om. E drept că sunt în relaţii bune cu alte bloguri şi publicaţii care mă ajută cu informaţii, dar toate articolele ajung pe site de mâna mea (excepţie făcând lunile în care o aveam pe Cateye).

Poate dacă îmi triplez numărul fanilor vizitatorilor, mă las de job. Aşa că daţi sfoară în ţară şi o să fiu doar al vostru! Amantul vostru monden din blogosferă!

Mai multe detalii despre mine şi despre evoluţia Rimel, puteţi citi aici.

Veni, vidi, vici!

Mai mult primele două, căci n-am reuşit să înving timpul care s-a scurs la fel de repede şi la Viena. A fost superb. Splendid! Am avut parte de o vreme frumoasă, chiar toridă, încât uneori îmi doream să fi ales o destinaţie la malul mării cu ieşire la valuri în schimbul asfaltului încins al unei capitale oricât de cosmopolită.

Ce-am făcut în alea 3 zile?

Ce face orice turist. Am luat-o la pas prin centrul istoric al Vienei, am văzut clădirile impozante cu care se poate mândri capitala Austriei, printre care catedrala Stephansdom, faimoasa Operă, Hofburg, Schönbrunn şi multe altele. Evident că, rătăcindu-mă la un moment dat printre multitudinea de buticuri şi magazine, a fost inevitabil să nu fac şi-un pic de shopping. Iar între două runde de terapie-şoc cu cardul încins de euroii lăsaţi la casă şi când căldura a devenit insuportabilă am sărit să “călăresc” fântânile arteziene vieneze.

Cred că asta a fost cel mai mişto!

Ba nu. Cea mai tare chestie a fost într-un pasaj subteran, la Operă, unde se auzeau acordurile valsului vienez. M-am uitat repede în stânga şi-n dreapta. Poate o fi vreo trupă care cântă în pasaj. Nu. Muzica venea dintr-un wc public!

Una peste alta, a fost frumos, a fost cald, a fost scurt. Mi-a fost dor de voi!

Totuşi am reuşit să evadez pentru câteva zile din tumultul vieţii cotidiene şi al bârfelor suculente de pe meleagurile dâmboviţene.

Chiar aveam nevoie.

Mai am nevoie!

PS: Cât despre poze, ştiu, sunt urât, sunt cocalar, sunt pitziponc, sunt cu ochelarii pe nas, sunt transpirat, sunt happy, sunt ______. (Aici completaţi voi. Nu mă aştept la nimic bun ).

Da, am revenit. Sunt din nou pe baricadele rimeliene. Aţi observat asta deja oricum. Îmi adun gândurile din excursie. Vine şi poza… De fapt, tocmai se află în laboratoarele photoshop. Încă nu m-am decis unde să-mi pun buricul!

Hahahaaaa!!

Ştiu c-o să vă lipsesc, ştiu că nu puteţi fără mine, ştiu că provoc dependenţă, ştiu că nu sunt modest, dar ştiu şi că o să rezistaţi patru zile fără Rimel! Azi plec într-o minivacanţă de patru zile, la Viena. Acesta va fi, pare-se, concediul meu de vara asta.

Deja mi-e dor de voi!!

Aşadar, voi lipsi zilele următoare şi vor lipsi şi bârfele suculente cu care v-am obişnuit. Dar de luni revin cu forţe noi. Promit!

Până atunci, vă pup şi vă iubesc!

PS: Cine ştie, poate o să bag şi-o poză când mă întorc…

…care m-a intrigat.

“Am o intrebare pentru Rimel, de cand te citesc eu nu mi-am putut da inca seama ce artist iti place, ca dupa toate postarile reiese ca toti iti sunt atipatici… nu imi aduc aminte daca ai scris ceva pozitiv de vreo-unul”

Observaţia este corectă. Nimic şi nimeni nu scapă de critica Rimelului! Şi tocmai din această cauză tonul blogului este unul critic, uneori chiar mai acid. Însă lucrurile bune şi frumoase nu pot fi cârcotite. Şi de ce aş scrie de rău acolo unde este vorba de bine? Rezultatul Paulei Seling la Eurovision este exemplul cel mai elocvent că dacă un artist merită lauda, o va primi de la Rimel.

Este atât de simplu.

Numai că sunt mult mai multe acele întâmplări în showbiz care trebuie arătate cu degetul. Aşa că predomină articolele cârcotaşe.

Şi ca să răspund la întrebarea, care artişti îmi plac: majoritatea celor despre care scriu! Dacă nu mi-ar plăcea n-aş putea nici să scriu, ori să reţin detalii cu privire la parcursul lor profesional. Şi tocmai pentru că îmi plac, mă deranjează când o dau în bară. Şi atunci ferească-le cerul de tastele Rimelului!

O ador de exemplu pe Christina Aguilera. Are o voce superbă. Piesa ei Hurt este antologică în playlistul meu. Însă Not Myself Tonight este mediocră.

Să iau un alt exemplu: Lady GaGa. Îmi place mai mult Xtina decât Gaguţa, strict din punct de vedere muzical, vocal. Aşa-i că nu v-aţi fi aşteptat la una ca asta de la Rimel? Însă ceea ce reprezintă GaGa îmi place mai mult. Îmi place fenomenul Lady GaGa. Felul în care forţează limitele, uitaţi-vă numai la videoclipurile ei, felul în care se promovează şi se menţine în prim-planul presei mondene, prin acele ţinute trăsnite, prin showurile extravagante. Toate acestea îmi plac mai mult decât muzica ei.

Şi da, îmi place Justin Bieber chiar dacă îl numesc cap de mop, mai ascult şi Tokio Hotel, însă îmi place foarte mult Green Day. Na, ce ziceţi de asta?

Îmi place foarte mult Robbie Williams, Gwen Steffani (ca fashionistă şi cântăreaţă deopotrivă!) sau Kylie Minogue. Citiţi articolele cu cele două şi nu veţi descoperi prea multe critici la adresa lor.

RiRi, Beyonce fac muzică bună, dar au ceva ce-mi displace. Nici eu nu ştiu ce anume.

Cât despre artiştii din România, hmm… Acolo e ciorbă de varză murată! Mai multe detalii, poate într-o viitoare postare.

Degeaba toate demersurile mele, pasiunile pentru o vedetă sau alta gâdilă asiduu hormonii comentatorilor de pe acest blog.

Este şi firesc să fie aşa. Dar oare chiar te simţi mai vioi în mândrie atunci când faci pe cineva prost/proastă? Mira-m-aş!

Cineva îmi sugera la un moment dat:

“Mi-ar placea ca Rimel sa faca cumva sa trieze vizitatorii acestui site, dupa IQ cred ca ar fi ideal.”

De-ar fi aşa simplu…

Dar cum spuneam mai sus, este vorba de pasiune. IQ-ul doarme. Însă bunul simţ trebuie să rămână breaz. Numai că acesta este ceva mult prea abstract pentru mulţi dintre cei care comentează pe Rimel.ro.

Păcat… Pentru că această ştire ar fi şi mai îmbucurătoare dacă epitetele peiorative ar lipsi din discuţii sau dacă ar fi îndreptate exclusiv împotriva Rimelului (când le merită).

Eu nu mă supăr…

Dar să revenim, la bârfele noastre zemoase…

Cine câştigă războiul dintre fani şi antifani?

Rimelul!!!

Conform siteului Zelist.ro, care realizează topul blogurilor din România, Rimel.ro este cel mai comentat blog săptămâna asta.

În ultima lună aţi postat peste 5.000 de comentarii, din care 1.600 doar în ultima săptămână!

Felicitări vouă!!

Şi să nu vă prind că daţi înapoi!

Vă pup şi vă iubesc!
Rimel

Aici, pe Rimel.ro, este la ordinea zilei ca cetele de fani să se bată-n vorbe grele şi păreri acide cu antifanii.

De foarte multe ori argumentele pălesc, parcă totul vine din impuls, precum palma pe care ţi-o tragi peste faţă atunci când te pişcă un ţânţar în timp ce dormi…

Citesc extrem de des, printre comentarii, declaraţii gen “nu o să ajungă cutare nici în 10 ani la degetul mic al altui cutare… Gândeşte-te de 2 ori înainte să comentezi”.

Îmi scapă ceva… Când au ajuns fanii din ziua de azi clarvăzători, de ştiu cine va fi în top peste 10 ani? Sau poate că Mama Omida a făcut dezvăluiri şi eu n-am aflat!?…

În ziua de azi faima şi succesul sunt atât de volatile că ieri ai fost un nimeni, astăzi eşti Susan Boyle. Mai ieri cântai pe treptele de la intrarea unui teatru, astăzi eşti Justin Bieber. Este la fel de valabil şi reversul medaliei, ieri erai ditamai Whitney Houston, azi, din păcate, te lasă vocea pe scenă.

În aceste condiţii cum poţi să spui ce va fi peste 10 ani? Cum poţi să afirmi cu certitudine orice despre viitor? Cu atât mai mult, cum poţi să compari viitorul a două vedete!?

Compară-le trecutul, compară-le prezentul, compară-le lookul, compară-le iubitul… Dar viitorul?

Mi se pare ieftin şi fără rost să te pui pe harţă pe marginea unor lucruri care va să vină. Sau care nu. Azi e, mâine nu e. Este atât de simplu.

Şi ca să revin la palme şi ţânţari, uneori este bine să-ţi controleazi impulsurile, reflexele, pentru că s-ar putea să-ţi tragi una peste faţă sperând că vei killări insecta, când tu de fapt ai fost înţepat în fund!

Aşadar care este rostul acestui gen de comentarii?

Poate lămuriţi Rimelul…

Citiţi şi primul episod Fani vs. antifani.