Se pare că şi cititorii Rimel mai iau câte o pauză de la bloguşorul de faţă, dar sunt cu gândul şi inima la Rimel. Uite aici:

“Pe o plaja de pe meleagurile noastre!
Te citesc in fiecare zi, Rimel, si iti doresc sa ramai acelasi si sa ne ‘incanti’ cu articolele tale mult timp de acum in colo! Sa ai aceleasi comentarii acide si sa-ti mearga din ce in ce mai bine!
EU, o cititoare inraita!”

Nu exagerez mult când spun că pentru asta trăiesc!

Şi uite aşa, şi anul acesta, Rimel a ajuns la mare!

Vă mulţumesc & vă iubesc!!!

Citeşte mai departe

Din păcate, din motive neprevăzute, în ultimele zile n-am avut internet (evident, am dormit pe sub mese într-un club ).

Dar revin diseară. Puţintică răbdare până atunci.

Update: Voi nu sunteţi normali… 93 de likeuri?

Tocmai de aceea şi pentru că sunt multe nelămuriri aici pe blog, uite câteva clarificări.

Rimel.ro este hobby-ul meu, unul foarte drag. Cred că asta reiese clar din cele 150-200 de postări pe lună. Însă şi eu am un job full-time şi nu fac un secret din faptul că nu sunt full-time blogăr. Deci tot ceea ce fac aici o fac în timpul meu liber.

Am avut la un moment dat ajutor însă din motive care nu ţin de mine am rămas din nou singur. Între noi fie vorba, pe de o parte îmi doresc să am ajutoare, pe de altă parte e greu să găseşti pe cineva care să prindă din mers stilul Rimel. Cert este că împreună cu echipa care a luat blogul sub aripa sa plănuim o consolidare. Deocamdată suntem în stadiul în care explorăm posibilităţile, punem ideile în discuţie.

Şi deşi nu vreau să sune a laudă, Rimel este unul dintre puţinele bloguri de top care este întreţinut de un singur om. E drept că sunt în relaţii bune cu alte bloguri şi publicaţii care mă ajută cu informaţii, dar toate articolele ajung pe site de mâna mea (excepţie făcând lunile în care o aveam pe Cateye).

Poate dacă îmi triplez numărul fanilor vizitatorilor, mă las de job. Aşa că daţi sfoară în ţară şi o să fiu doar al vostru! Amantul vostru monden din blogosferă!

Mai multe detalii despre mine şi despre evoluţia Rimel, puteţi citi aici.

Da, am revenit. Sunt din nou pe baricadele rimeliene. Aţi observat asta deja oricum. Îmi adun gândurile din excursie. Vine şi poza… De fapt, tocmai se află în laboratoarele photoshop. Încă nu m-am decis unde să-mi pun buricul!

Hahahaaaa!!

Ştiu c-o să vă lipsesc, ştiu că nu puteţi fără mine, ştiu că provoc dependenţă, ştiu că nu sunt modest, dar ştiu şi că o să rezistaţi patru zile fără Rimel! Azi plec într-o minivacanţă de patru zile, la Viena. Acesta va fi, pare-se, concediul meu de vara asta.

Deja mi-e dor de voi!!

Aşadar, voi lipsi zilele următoare şi vor lipsi şi bârfele suculente cu care v-am obişnuit. Dar de luni revin cu forţe noi. Promit!

Până atunci, vă pup şi vă iubesc!

PS: Cine ştie, poate o să bag şi-o poză când mă întorc…

Dacă data trecută v-am prezentat o mostră din ceea ce-i place Rimelului în materie de muzică făcută de ăia mari, sau mai bine spus care sunt artiştii internaţionali pe care-i apreciez, în rândurile de mai jos o să găsiţi o trecere în revistă a preferinţelor mele în materie de muzică românească.

Cu siguranţă nu părerea mea este cea mai avizată, însă, până la urmă, muzica nu se naşte doar pentru a place criticilor muzicali, nu?

Spuneam în articolul anterior că muzica românească este o ciorbă de varză murată. Şi nu am spus asta doar ca să mă aflu în treabă, şi nici pentru că nu ar fi destule voci bune, însă este curvăsărie mare. Artiştii trec de la un stil la altul doar pentru că vor să se audă la radio.

Evident că sunt destule excepţii. Se şi aud mai rar la radio, ce-i drept, dar ei sunt artiştii adevăraţi. Una dintre cele mai bune şi frumoase voci este cea a Paulei Seling. Pur şi simplu o ador pe această privighetoare! Uşurinţa cu care atinge notele înalte face din ea un talent extraordinar.

Mihai Trăistariu este celălalt exemplu de voce extraordinară, însă nu-mi place ca artist pentru că nu are un stil al lui. N-are o imagine unitară ca artist.

Andra este de asemenea o voce bună, însă produsul Andra nu este cel mai bine conturat… Elena Gheorghe, o altă voce bună. Dar pe mine, m-a pierdut când a renunţat la salsa-dance…

Îmi plac însă Alex şi Smiley. Sunt foarte buni în ceea ce fac. Imaginea lor este consistentă. Chiar şi stilul lor muzical s-a schimbat, dar pare firească. Aş numi-o evoluţie.

Nu regăsesc însă această evoluţie la Andreea Bănică, Andreea Bălan, Anna Lesko ori la grosul artiştilor români.

Problema este că mai toţi artiştii din România, trec mult prea uşor de la un stil la altul doar ca să fie pe gustul publicului. Din păcate la noi, când un artist se reinventează nu se întâmplă pentru că aşa simte el, ci pentru că aşa cere casa de producţie. Şi tocmai din această cauză îmi place mai degrabă o melodie anume, decât artistul în general.

Apoi mai există trendul muzicii de club. Aici am tot respectul şi aprecierea pentru tot ceea ce au realizat Akcent, Morandi, Edward Maya, Inna şi mulţi alţii. În cazul lor nu este vorba de voce, ci de produsul muzical pe care l-au exportat dincolo de graniţele ţării.

Şi pe final, ca să vă dau şi-un exemplu de artist care-mi place de la debutul lui până în ziua de azi, este Tudor Chirilă. Ador toate piesele Vama Veche şi Vama. S-a întâmplat cu ani buni în urmă, la un concert Vama Veche la care nu am vrut să merg, dar am fost târât de prieteni până în primul rând din faţa scenei. Până atunci acordasem prea puţină atenţie acestui gen de muzică. Însă ce ştie să facă băiatul acesta pe scenă… Nu cântă doar pentru că aşa cere contractul. El expiră muzică prin fiecare por al său. Trăieşte pentru/cu publicul său. Este absolut fenomenal!!!

PS: Nu uitaţi, muzica trebuie pusă mereu în context. Un proiect de club poate fi de succes pe targetul său dar nu se va compara niciodată cu o trupă gen Vama. Se poate ca o piesă să nu se audă prea mult la radio, dar să devină un “oldies but goldies”. O clasare bună într-un top nu reprezintă nicio garanţie că piesa va dăinui peste ani!

…care m-a intrigat.

“Am o intrebare pentru Rimel, de cand te citesc eu nu mi-am putut da inca seama ce artist iti place, ca dupa toate postarile reiese ca toti iti sunt atipatici… nu imi aduc aminte daca ai scris ceva pozitiv de vreo-unul”

Observaţia este corectă. Nimic şi nimeni nu scapă de critica Rimelului! Şi tocmai din această cauză tonul blogului este unul critic, uneori chiar mai acid. Însă lucrurile bune şi frumoase nu pot fi cârcotite. Şi de ce aş scrie de rău acolo unde este vorba de bine? Rezultatul Paulei Seling la Eurovision este exemplul cel mai elocvent că dacă un artist merită lauda, o va primi de la Rimel.

Este atât de simplu.

Numai că sunt mult mai multe acele întâmplări în showbiz care trebuie arătate cu degetul. Aşa că predomină articolele cârcotaşe.

Şi ca să răspund la întrebarea, care artişti îmi plac: majoritatea celor despre care scriu! Dacă nu mi-ar plăcea n-aş putea nici să scriu, ori să reţin detalii cu privire la parcursul lor profesional. Şi tocmai pentru că îmi plac, mă deranjează când o dau în bară. Şi atunci ferească-le cerul de tastele Rimelului!

O ador de exemplu pe Christina Aguilera. Are o voce superbă. Piesa ei Hurt este antologică în playlistul meu. Însă Not Myself Tonight este mediocră.

Să iau un alt exemplu: Lady GaGa. Îmi place mai mult Xtina decât Gaguţa, strict din punct de vedere muzical, vocal. Aşa-i că nu v-aţi fi aşteptat la una ca asta de la Rimel? Însă ceea ce reprezintă GaGa îmi place mai mult. Îmi place fenomenul Lady GaGa. Felul în care forţează limitele, uitaţi-vă numai la videoclipurile ei, felul în care se promovează şi se menţine în prim-planul presei mondene, prin acele ţinute trăsnite, prin showurile extravagante. Toate acestea îmi plac mai mult decât muzica ei.

Şi da, îmi place Justin Bieber chiar dacă îl numesc cap de mop, mai ascult şi Tokio Hotel, însă îmi place foarte mult Green Day. Na, ce ziceţi de asta?

Îmi place foarte mult Robbie Williams, Gwen Steffani (ca fashionistă şi cântăreaţă deopotrivă!) sau Kylie Minogue. Citiţi articolele cu cele două şi nu veţi descoperi prea multe critici la adresa lor.

RiRi, Beyonce fac muzică bună, dar au ceva ce-mi displace. Nici eu nu ştiu ce anume.

Cât despre artiştii din România, hmm… Acolo e ciorbă de varză murată! Mai multe detalii, poate într-o viitoare postare.

Degeaba toate demersurile mele, pasiunile pentru o vedetă sau alta gâdilă asiduu hormonii comentatorilor de pe acest blog.

Este şi firesc să fie aşa. Dar oare chiar te simţi mai vioi în mândrie atunci când faci pe cineva prost/proastă? Mira-m-aş!

Cineva îmi sugera la un moment dat:

“Mi-ar placea ca Rimel sa faca cumva sa trieze vizitatorii acestui site, dupa IQ cred ca ar fi ideal.”

De-ar fi aşa simplu…

Dar cum spuneam mai sus, este vorba de pasiune. IQ-ul doarme. Însă bunul simţ trebuie să rămână breaz. Numai că acesta este ceva mult prea abstract pentru mulţi dintre cei care comentează pe Rimel.ro.

Păcat… Pentru că această ştire ar fi şi mai îmbucurătoare dacă epitetele peiorative ar lipsi din discuţii sau dacă ar fi îndreptate exclusiv împotriva Rimelului (când le merită).

Eu nu mă supăr…

Dar să revenim, la bârfele noastre zemoase…

De la 9.

Am descoperit această emisiune online de curând şi urmărind-o ne-a fermecat şi am zis să dăm vestea mai departe.

Poate unii dintre voi o urmăresc deja.

Dacă nu, aveţi şansa să vedeţi ce mâncare de peşte este în această seară, din păcate în ultima ediţie, pentru că şi ei iau vacantă, dar promit să revină la toamnă.

JOY LA 9 este prima emisiune de divertisment produsă de către StreamON TV şi poate fi urmărită in fiecare zi de joi începand cu ora 21:00 pe http://www.joyla9.ro. Acest nou proiect vine ca o provocare pentru artiştii vocali sau instrumentişti din zone muzicale diferite, mergând de la pop la jazz, care îşi vor dezlăntui talentul şi creativitatea într-o sesiune de LIVE jamming cu trupa Sensor.

Şi altă parte mişto la acest proiect este că puteţi interacţiona direct prin intermediul unui chat cu artiştii invitaţi.

În seara asta este invitat Bean de la Şuie Paparude. Aşa că nu rămâne decât să vă urez vizionare şi audiţie plăcută!

Şi v-aş mai întreba cum vi se pare acest proiect?